|
 "Cea dintai dorinta si cea dintai datorie a noastra ca nou Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane consta in pastrarea, pretuirea si cultivarea mostenirii spirituale luminoase pe care ne-a lasat-o fericitul intru pomenire Parintele nostru Patriarh Teoctist, pilda de intelepciune si rabdare, de iubire frateasca fata de toti crestinii ortodocsi, pilda de bunatate fata de toti crestinii, fata de toti oamenii credinciosi si fata de toti oamenii facatori de pace si de bine.
Prea Fericitul Parinte Dr. Daniel Ciubotea, Patriarhul Romaniei
Vezi site-ul Patriarhiei Române
 "Stim inaltimea si exigentele vietii celei noi la care suntem chemati, insa nestiinta, uitarea si nepasarea ne impiedica sa punem in lucrare poruncile dumnezeiesti. Aceasta este si cauza pentru care mereu primim semne ca prin modul nostru de viata maniem bunatatea lui Dumnezeu. Ce altceva sunt incercarile de tot felul, bolile, epidemiile, inundatiile atat de dese? Prin pacate noi intoarcem purtarea de grija a Stapanului vietii noastre in mustrare, pentru ca nu pazim libertatea pe care ne-a daruit-o si ne facem iarasi, de buna voie, robi ai pacatelor."
I.P.S. Dr. Laurentiu Streza, Ahiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului
Vezi site-ul Mitropoliei Ardealului
|
 |
Patriarhul Daniel va vizita Arhiepiscopia Sibiului
09.07.2010 - În zilele de 10-11 iulie 2010, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va efectua o vizită canonică în Arhiepiscopia Sibiului la invitaţia Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, informează Biroul de presă al Patriahiei Române.
|
Postul in traditia biblica
17.02.2010 - Experienţa duhovnicească a postului ne descoperă temeiurile biblice ale apropierii omului de Dumnezeu. Postind, ne facem părtaşi experienţei drepţilor şi marilor profeţi din Vechiul Testament, urmând pe Hristos Însuşi, dar şi pe marii Sfinţi Părinţi ai Bisericii, învăţătorii noştri. Înţelegem astfel că postirea are un sens adânc, cuprinzând nu doar înfrânarea trupului, ci, înainte de toate, o lucrare a sufletului căutător de Dumnezeu, sub umbrirea harului Său. Înstrăinându-ne de dragostea Tatălui, suspinăm apoi, iar lacrimile aduc mângâiere şi mângâierea naşte nădejde. Acesta este drumul de la cădere prin pocăinţă spre înviere.
|
|
|
|
 |
|
|
